Denumit în multe scrieri „Orașul de pe Milcov”, râul pe care voievodul Ștefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova și Țara Românească în anul 1482, Focșaniul a intrat în conștiința oamenilor drept „Orașul Unirii.
Prima mențiune documentară a orașului provine dintr-un hrisov emis la 30 ianuarie 1575, care consemnează evenimentele din timpul confruntării dintre Alexandru Vodă din Țara Românească și Ion Vodă cel Viteaz, în anul 1572. Însă, descoperirile arheologice demonstrează că vatra actuală a orașului a fost locuită încă din neolitic, fiind găsite vestigii ce aparțin culturii Criș (circa 5000 î.Hr.), tezaure dacice și monede din perioada romană.
Aflat la confluența drumurilor comerciale ce unesc Țara Românească cu țările din vestul și estul Europei, Focșaniul a devenit cea mai importantă așezare între Trotuș și Râmnicul Sărat.
Un moment important în istoria Focșaniului îl constituie perioada Unirii de la 1859, orașul legându-și numele de acest act național pentru totdeauna.
La Focșani a funcționat, între anii 1859 și 1862, Comisia Centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune celor două Principate, Curtea de Casație pentru două Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), două tribunale, două poliții, două secții ale municipalității.
În anul 1862 se realizează unirea celor două părți ale orașului prin decretul de unificare din 6 iulie 1862 semnat de Alexandru Ioan Cuza, Focșaniul devenind reședința județului Putna.
Orașul Focșani a devenit Municipiu, Reședintă a Județului Vrancea, odată cu noua împărțire administrativ – teritorială a României din anul 1968.
Cristi Misăilă, primarul municipiului Focșani
