Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu Vrancea are bucuria de a vă împărtăşi, cu prilejul împlinirii a 140 de la naşterea lui Tudor Arghezi, colecţia „Bilete de papagal” – aflată în Fondul Colecţii Speciale -, constituită prin donaţia realizată de către domnii Traian Radu şi Ioan Codreanu.
Colecţia cuprinde „Bilete de papagal, numere omagiale”, „Bilete de papagal”, numerele 1-100 (2 februarie 1928 – 3 iunie 1928), 101-200 (4 iunie 1928- 28 septembrie 1928), 201-300 29 septembrie 1928 – 27 ianuarie 1929), 301-400 (28 ianuarie 1929 – 31 mai 1929) şi 401-477 (1 iunie 1929 – 5 octombrie 1930).
„Bilete de papagal” a fost concepută drept o revistă de mici dimensiuni. A văzut lumina tiparului în casa din Bucureşti a lui Arghezi, demumită „Mărţişor”, imobil situat pe Strada Mărțișor nr.26. În această locaţie au fost redactate primele numere ale revistei. Poetul construise, pe proprietatea sa, o clădire anexă, pe care a transformat-o în tipografie. La șapte ani după moartea lui Arghezi, în ziua de 20 mai 1974, autorităţile au deschis porțile „Casei Memoriale Tudor Arghezi”. Din anul 2006, „Casa Memorială Tudor Arghezi” a fost transformată în „Muzeul Memorial Tudor Arghezi”.
Iată ce spune poetul despre orizontul spaţial în care va fi fost plămădită revista „Bilete de papagal”: „Mărţişorul e patria literaturii mele. De acolo au ieşit Cuvinte Potrivite şi toate scrierile adunate acuma într-o mulţime de volume, gîndite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie. […] În Mărţişor mi-am scris […] şi amintirile şi impresiile de la o zi la alta” – Tudor Arghezi, „Manuscriptum”, nr. 2(7) 1972, citat în „Bilete de papagal”, 14 iulie 1972, număr omagial, Editor Muzeul Literaturii Române.
Revistă de mici dimensiuni, „Bilete de papagal” cuprindea 4 pagini cu dimensiunile de 32×12 cm. Primele două numere ale ziarului au fost integral scrise de Tudor Arghezi, în calitate de director fondator. Printre colaboratorii revistei s-au numărat, de-a lungul vremii, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Gala Galaction, Geo Bogza, Emil Botta, Eugen Ionescu.
Tudor Arghezi lămureşte opinia publică în privinţa substanţei şi formatului publicaţiei sale:
„M-am folosit de acest titlu al meu […] când ca rubrică, un timp, când ca ziar cotidian mai înainte şi mai tîrziu. […] Biletul vrea să precizeze o concepţie literară şi, dacă se acceptă, un stil. […] Tableta sau Biletul sunt nişte sinteze şi pot să ia accente de la vers, clarităţi de la satiră şi culori de la poezie” – Tudor Arghezi, [1946], citat în revista „Bilete de papagal“, din 18 mai 2002, număr unic, Editor Muzeul Literaturii Române.
„Un ziar atât de mic nʼa mai apărut niciodată, nici la furnici. Neavând ziarul mare, în care să scrie nerozii importante, redactorul acestei foiţe de ţigare dă la lumină mai puţin de cât o fiţuică şi se mărgineşte să publice crîmpeie surâzătoare. Idealul lui nu era de altfel decât să realizeze, în universul hârtiei tipărite, un echivalent al puricelui din lumea de carne şi oase. Un purice nervos, dotat cu o remarcabilă natură de inspector-general, aţâţat de o iniţiativă şi o ipoteză nouă la fiece săritură şi zigzag, este orişicum o creaţiune catalogată în albumul ilustrat al lucrurilor făcute de Dumnezeu, în ziua lui a şaptea de odihnă” – Tudor Arghezi, citat în primul număr, din 2 februarie 1928, al revistei „Bilete de papagal”.
La doi ani după apariţia revistei, urmează o perioadă de pauză, răstimp în care Arghezi îşi dedică talentul prozei. Publicaţia va reapărea în 1930 şi, respectiv, în 1937. Dar, după 33 de numere, revista este interzisă. Reapare în 1944 o ultimă serie de 48 de numere. Revista „Bilete de papagal” a inaugurat în literatura română o nouă specie literară, tableta. Potrivit politicii editoriale, fiecare număr al revistei urma să fie realizat de unul dintre colaboratori.
Tudor Arghezi a debutat literar în vara anului 1896, sub pseudonimul Ion Theo, pe când elevul de 16 ani îşi susţinea examenele pentru clasa a IV-a gimnazială. Adolescent, îşi asumă deja identitatea de poet, care va cunoaşte, graţie talentului, o frumoasă împlinire. Tudor Arghezi îşi va călăuzi creaţia poetică la întrepătrunderea cerului cu pământul, spiritul infuzând şi modelând materia.
