Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Intrarea Maicii Domnului în Biserică, cunoscută în tradiţiile populare şi sub numele de Vovidenia sau Ovedenia. Sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care, potrivit tradiției, Sfinții Ioachim și Ana au adus pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Ea va rămâne la templu până la vârstă de 15 ani, ca una care, încă înainte de zamislire, fusese hărăzită Domnului, de către părintii ei.
Obiceiuri de sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Numele de Vovidenie provine din slavonă și înseamnă “ceea ce se face văzută”. Tradiția populară spune că, de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele încep să vorbească. În această zi se aprind lumânări, mai ales pentru cei adormiți și se împart pomeni. Este bine că lumânările și focul să ardă toată noaptea. Seara e bună și pentru previziuni meteorologice. Dacă în noaptea de Vovidenie este senin, anul viitor va fi secetos, iar dacă ninge, va fi o iarnă bogată în zăpadă. Tot în popor, această sărbătoare este asociată metaforei luminii, prezența în diferite legende și superstiții. Astfel, sărbătoarea este cinstită pentru a avea o vedere bună și a nu fi lipsit de lumina ochilor. Simbolurile luminii sunt candelă, lumânarea, soarele, focul. Tot în ziua de Vovidenie, copiii pun în vase cu apă crengi de măr. Ținute la lumină și căldură, ele înmuguresc și înfloresc, fiind folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. În colindele românești se cânta, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? De ce tocmai măr, de ce tocmai flori? Pentru că bătrânii noștri știau de la bătrânii lor că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta va înflori până de Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța flori dalbe.
Dintre toate sărbătorile închinate Maicii Domnului, doar „Bunavestire“ are la bază un eveniment istoric care este consemnat în Sfânta Scriptură, restul provenind din tradiţii şi evanghelii necanonice. Data de 21 noiembrie a fost stabilită după cea a sfinţirii unei biserici în anul 543 care purta acest hram, construită de Iustinian cel Mare. Se spune că în această zi se deschide cerul şi vitele vorbesc, iar tot astăzi oamenii sfinţesc un fuior cu care se şterg la ochi, îmbibat cu apă, sărbătoarea fiind una destinată ochilor, a „celor ce văd“. Considerată a fi sărbătoarea în care iarna se întâlneşte cu vara, Vovidenia mai este închinată şi celor care au murit înecaţi, fără lumânare la căpătâi, care au murit în întuneric, cărora li se aprind lumânări pentru a avea calea luminată şi pe lumea cealaltă. Pentru cei care au murit fără lumânare mai există un obicei, aruncându-se dimineaţă, la prima oră, un vreasc în cuptor, care e lăsat acolo fără să fie aprins. Vovidenia e sărbătorită în special de către femei, pentru ca pe cei din casa lor să nu îi apuce „boli urâte“.
.
