Potrivit prevederilor art. 632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înțelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal, însă, titlul de creanță fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenței sale constituționale.
Prin Decizia nr. 375/2018 a CCR se aduc, din nou, clarificări privind regimul special al creanței fiscal, în raport cu regimul general al executării silite din procedura civilă. Decizia CCR a fost publicată în Monitorul oficial nr. 8 din 4 ianuarie 2019. Iată situaţia de fapt în cursul judecării căreia petenţii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 226 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală.
Dosarele – conexate la CCR – privesc cauze având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia arată, în esență, următoarele:
– deși executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, prin înlăturarea intervenției instanței în controlul de legalitate al începerii procedurii execuționale i s-a acordat acesteia un caracter administrativ ce încalcă principiul separației puterilor în stat. Prin dispozițiile din Codul de procedură fiscală referitoare la titlurile executorii, respectiv la creanța fiscală, sunt asimilate creanței fiscale atât creanța stabilită prin declarația de impunere, cât și cea stabilită prin decizia de impunere;
– faptul că organele de executare sunt libere să aprecieze asupra legalității unei decizii de impunere și a punerii ei în executare întocmai ca o instanță de judecată este vădit neconstituțional;
– prin aprecierea greșită de către executorul fiscal a îndeplinirii sau nu a condițiilor necesare punerii în executare, patrimoniul debitorului poate fi afectat în sensul micșorării nejustificate sau al imposibilității de reîntregire, ceea ce încalcă dreptul de proprietate privată;
– posibilitatea declanșării imediate a procedurii executării silite fără învestirea titlului executoriu (decizie de impunere) cu formula executorie încalcă principiile de drept care delimitează procedura învestirii cu formulă executorie de cea a încuviințării executării silite;
– nici contestația formulată împotriva unei decizii de impunere și nici contestația la executare formulată nu suspendă executarea silită pornită de către executorii fiscali/organele de executare, în condițiile în care instanța judecătorească nu poate cenzura legalitatea încuviințării executării silite mai înainte ca aceasta să își producă efectele juridice.
