
O a doua modificare propusă pentru consumatori prin acest proiect este mărirea cu o lună a termenului după care operatorul de leasing are dreptul să ceară rezilierea contractului, din cauza neplății: trei luni de la scadență, în loc de două, cum scrie acum în OG nr. 51/1997. Pentru a stopa situațiile în care, deși returnează bunul, consumatorii sunt în continuare datori cu sume însemnate de bani din cauză că bunul a fost vândut mult sub prețul pieței, propunerea vine cu detalierea valorilor ce trebuie luate în calcul în aceste situații. Concret, când bunul e restituit la termenul din contract, eventualele despăgubiri nu vor putea cuprinde decât diferența între totalul sumelor datorate conform contractului diminuată cu valoarea obținută prin valorificare exclusiv TVA sau, după caz, cu valoarea stabilită printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat.
,,Sumele datorate conform contractului de leasing se constituie din facturile emise și neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de polița de asigurare obligatorie și/sau polița de asigurare facultativă, amenzi de circulație și amenzi pentru neplata rovinietei și alte amenzi aferente bunului, precum și taxe/impozite aferente bunului”, mai scrie în propunere. Propunerea mai cuprinde și un drept prioritar la cumpărarea bunului, valabil 30 de zile de la data predării pentru locatar/utilizator sau o altă persoană propusă de acesta. Cât despre situațiile în care locatarul/utilizatorul nu restituie bunul în termenul prevăzut în contract, acesta va avea de achitat și cheltuielile pentru recuperarea bunului, mai prevede propunerea de la Senat.

