Pompierii vrânceni – plutonierul adjutant Dumitru Petrică și plutonierul major Tăbăcaru Florin – sunt cei de sângele cărora depinde viața lui Marin Său, un bărbat care suferă de o boală de sânge. De mai bine de șapte ani de zile, periodic, acesta primește trombocite de la cei doi salvatori. Marin Său are o grupă sanguină rară, doar 5% din populația Terrei o are, iar dintre posesori e posibil ca mai puțin de 5% să doneze. Fiind cunoscut acest fapt, s-a creat la nivelul fiecărui centru de transfuzii o bază de date cu cei care au această grupă de sânge. La aflarea cumplitei vești, Marin Său a căutat informații și s-a interesat de oamenii care îl puteau ajuta în acest sens. Astfel a aflat că există un donator compatibil în persoana plutonierului major Tăbăcaru Florin. L-a sunat, i-a prezentat cazul său și l-a rugat să-l ajute. Cum era și firesc pentru un salvator profesionist, a acceptat imediat. Așa au ajuns să se cunoască. Numai că sângele acestuia nu era suficient.
Pacientul execută această procedură lunar, iar donarea de trombocite se poate face aproximativ o dată la trei luni. Știind că mai există un coleg cu aceeași grupă de sânge, plutonierul major Tăbăcaru Florin a luat legătura cu plutonierul adjutant Dumitru Petrică și i-a propus să se alăture acestui caz. Cum problemele semenilor reprezintă o prioritate pentru salvatori, aceștia implicându-se în mod direct pentru rezolvarea lor, și de această dată răspunsul a fost afirmativ. Acum, pe lângă gestul nobil pe care îl fac pentru donatar, între aceștia s-a creat și o frumoasă prietenie. ,,Este imposibil să nu te implici emoțional, mai ales când faci acest lucru de câțiva ani de zile” spune Florin. Domnul Marin știe că are pe cine se baza, și la rândul lui zice: ”Datorită lor am garanția zilei de mâine. Am încredere în ei, sunt serioși. De fiecare dată când apelez, ei sunt acolo pentru mine. E un lucru extraordinar ceea ce fac și nici nu știu cum să le mulțumesc. Acum trei săptămâni (n.r. : nov. 2018) nora mea a născut un nepoțel. Vă dați seama cât m-am putut bucura! Chiar dacă nu l-am cunoscut încă, pentru că băiatul și nora sunt plecați din țară, trag nădejde că o să mai trăiesc până să-l strâng în brațe.”
