”Pe tura mea, azi, nu moare nimeni!” cu acest gând își începea tura de serviciu când făcea parte din echipajul ce încadra ambulanța SMURD, ”Pompierul lunii Decembrie 2018”, plutonier major Fercalo Ionuț. Cu toate că acum activează în cadrul Serviciului Pregătire pentru Intervenție și Reziliența Comunităților, această credință s-a adeverit și în data de 8 decembrie 2018, când zice el ”Dumnezeu i-a mai pregătit o misiune” , și a acționat pentru salvarea unei persoane care a alunecat de pe un acoperiș căzând în gol de la o înălțime de aproximativ 3 metri. Chiar dacă a acționat de unul singur, experiența dobândită în cei șapte ani de intervenții pe ambulanța SMURD și încrederea puternică în forța divină au dus la salvarea victimei.
În acea zi, în timp ce aștepta la o barieră ca să intre într-o parcare situată pe strada Mare a Unirii din municipiul Focșani, i-a atras atenția un bărbat aflat pe acoperișul unei anexe de la un bloc. Parcă a presimțit că urma să se întâmple ceva rău, pentru că, într-o fracțiune de secundă persoana a alunecat și a căzut rămânând inertă. Văzând lipsa de reacție după căzătură și-a dat seama că trebuie acționat imediat. A intervenit rapid pentru acordarea primului ajutor calificat bărbatului, de aproximativ 40 ani, care în urma evaluării primare și a celei neurologice de bază a rezultat că are puls, respiră cu dificultate și este inconștient.
De aceea, subofițerul, a luat decizia să apeleze numărul unic de urgență 112 și să solicite ajutor specializat, explicând totodată colegilor dispeceri gravitatea situației întâmpinate . Până la sosirea echipajului de urgență, subofițerul a efectuat imobilizarea manuală a coloanei cervicale, verificarea și menținerea deschisă a căilor respiratorii, măsurarea periodică a pulsului și a respirației. Astfel, la sosirea echipajului de urgență victima fost predată în stare ameliorată, confuză și cu amnezie post traumatică.
Intervenția plutonierului major Fercalo Ionuț a avut un rol decisiv pentru salvarea bărbatului, deoarece, ajuns la unitatea spitalicească, acesta a fost diagnosticat cu leziuni grave care i-au pus viața în pericol. Însă ca de fiecare dată, ”totul e bine când se termină cu bine”. Convingerea lui este că ”Nimic nu e posibil fără Dumnezeu! Cred mult în puterea Lui. El a vrut ca eu să devin pompier, pentru că eu îmi doream să devin polițist, ca tatăl meu. Dar, poate și datorită credinței, consider că această meserie mi se potrivește mai bine. Să fiu salvator, pentru mine e o binecuvântare.” Noi ştim că purtându-l în suflet în permanenţă pe Dumnezeu vei da dovadă în continuare de acelaşi „Curaj şi devotament” şi că indiferent de „tura de serviciu” care-ţi va fi „pregătită” şi la care vei interveni, vei fi însufleţit de acelaşi crez „Pe tura mea, azi, nu moare nimeni!”.
