În Sfânta și Marea Joi, cunoscută și ca Joia Mare, zi de o mare însemnătate în istoria mântuirii, sunt prăznuite patru momente deosebite din Săptămâna Patimilor: spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia), rugăciunea din grădină Ghetsimani și vinderea Domnului de către Iuda. În dimineața din Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și să se împărtășească, iar seara participă la slujba celor 12 Evanghelii, îmbrăcați în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru, conform site-ului crestinortodox.ro. Tot acum se duce la biserică pâine, care va fi sfințită de preot, stropită cu vin și împărțită enoriașilor în noaptea de Înviere.
Se spune că din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca. În majoritatea gospodăriilor românești, Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale (pasca și cozonacii) și înroșirii ouălor, simbol al Săarbătorii Sfintelor Paște, în credința că ouăle înroșite în această zi nu se strică niciodată. Până în Joia Mare, gospodinele trebuie să termine torsul și țesutul. Această zi se mai numește Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimărița. Joimărița sau Joimărica, personaj întâlnit doar în mitologia românească, a fost, la origini, o zeitate a morții, care supraveghea focurile din Joia Mare, dar ulterior a devenit un personaj justițiar, care-i pedepsește pe cei leneși.
Întruchipată, în mod simbolic, de o femeie urâtă și puternică, deghizată într-o vrăjitoare rea, care poartă cu ea o serie de instrumente (o găleată cu jăratic, un clește, un ciocan, un cuțit, un vătrai, un sac cu cenușă etc), Joimărița vine să vadă ce a lucrat fiecare și, în cazul în care găsește fuioare de lână netoarse, le pedepsește pe fetele leneșe.
Nici bărbații nu scapă de pedepse, dacă au fost leneși și gospodăria nu arată așa cum ar trebui. În cazul în care Joimărița găsește pe cineva dormind, acela va fi leneș tot anul. În unele zone, o femeie bătrână merge pe la casele cu fete tinere pentru a îndeplini tradiția, dar în alte zone, cete de copii, unși pe față cu negreală, merg să le îndemne pe fete la lucru. Pentru a scăpa de pedeapsă, gazdele trebuie să le dea copiilor ouă. O altă formă de manifestare a Joimăriței o reprezintă strigăturile peste sat. Originar din zona Ardealului, acest obicei era, de fapt, o denunțare satirică a abaterilor din anul anterior, cu un important rol moralizator.
Seara, credincioșii merg la biserică pentru a participa la slujba celor 12 Evanghelii. În tradiția populară, se crede că fetele trebuie să-și pună 12 dorințe pe un fir de ață, făcând câte un nod după fiecare Evanghelie citită de preot. După Înviere, se dezleagă cele 12 noduri pentru ca dorința să se împlinească, iar ața se pune sub pernă și tinerele își vor visa, astfel, ursitul. În sudul țării se păstrează și obiceiul ca bunicile să spele picioarele copiilor din familie.
