Contractele de credit care conțin clauze abuzive referitoare la riscul valutar pot fi anulate

Sursa foto: rediff.com

Într-o hotărâre adoptată zilele trecute de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), aceasta s-a pronunțat asupra faptului că un contract de credit care conține clauze abuzive referitoare la asumarea riscului valutar de către un împrumutat trebuie să poată fi anulat, dacă e vorba de clauze esențiale pentru contract (adică acele prevederi fără de care respectivul împrumut nu ar fi fost acordat).

Sursa foto: rediff.com

CJUE a reținut că imposibilitatea de anulare retroactivă a contractelor care conțin clauze abuzive referitoare la asumarea riscului valutar este contrară dreptului european, în contextul unei legi care permite acest lucru pentru alte clauze abuzive. În concret, CJUE a observat, în cauza C-118/17 (Zsuzsanna Dunai c. ERSTE Bank Hungary Zrt.) că o lege care permite anularea unor contracte pentru anumite clauze abuzive, însă nu și pentru clauze abuzive privind asumarea riscului valutar de către consumator, este contrară dreptului Uniunii Europene. Astfel, dacă se poate demonstra caracterul abuziv al unei clauze referitoare la riscul cursului de schimb, trebuie să se poate anula un contract care depinde, în esență, de astfel de clauze.

În concret, sunt dese cazurile când o persoană se împrumută într-o monedă străină, însă obține banii în moneda din statul său și, la fel, rambursează împrumutul în moneda din statul său. Așa s-a întâmplat în situația care a dus la prezenta decizie a CJUE. Moneda de împrumut era stabilită în franci elvețieni, însă banii efectiv primiți și care trebuiau rambursați erau forinți, fiind vorba de un împrumut acordat în Ungaria. Astfel, împrumutatul își asuma exclusiv riscul valutar, ceea ce însemna că o apreciere a francului, față de forinț, ar fi dus la sume suplimentare pe care trebuie să le plătească. Acest lucru s-a și întâmplat.

Problema esențială, în speță, a fost că Ungaria adoptase niște legi, în 2014, care aveau ca efect modificarea clauzelor abuzive din contractele cu consumatorii (cum era și contractul menționat mai sus). Totuși, legile nu au abordat și chestiunea riscului valutar. Legile respective permiteau constatarea nulității retroactive a contractelor abuzive (atunci când clauzele abuzive erau esențiale pentru contract) doar în privința chestiunilor acoperite – deci nu și în privința riscului valutar. Prin urmare, prevederile legii în cauză nu erau compatibile cu dreptul european, care implică și posibilitatea anulării retroactive a clauzelor abuzive privind riscul valutar asumat de către consumator. Chiar dacă speța prezentată mai sus vizează o lege maghiară, ea este relevantă și pentru România. În esență, Curtea a pornit de la analiza Directivei Europene 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Această directivă a fost transpusă și în legislația noastră, fiind implementată prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Astfel, orice interpretare dată directivei, de către CJUE, este obligatorie și pentru noi. Acest lucru se referă inclusiv la interpretări precum cea de mai sus, referitoare la riscul valutar. De asemenea, aceasta nu este prima dată când CJUE se pronunță asupra chestiunilor privind riscul valutar, din contractele băncilor cu consumatorii. Într-o altă speță, instanța europeană a reținut că băncile au o obligație de informare a consumatorilor cu privire la riscurile creditelor în valută