Guvernul a adoptat, pe 20 decembrie, un proiect de lege care prevede ca toate cheltuielile de administrare și de vânzare în cazul unei polite RCA să nu fie mai mari de un sfert din prețul acesteia.
Reprezentanții Consiliului Economic și Social au notat în avizul nefavorabil acordat acestui proiect, că ar putea duce la ”creșterea nejustificată a tarifelor la polițele RCA”.
De asemenea, actul normativ prevede și că asiguratorii nu vor mai fi obligați să notifice Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) înainte de orice intenție de modificare a primelor de asigurare.
Inițiativa este justificată de decizia Comisiei Europene din 2018 de a declanșa procedura preliminară de infrigement împotriva României pentru nereguli în legislația RCA și pentru că autorităţile române au intervenit cu reglementări de tarife pe piața liberă a asigurărilor auto. Comisia Europeană a reacționat astfel la măsurile de plafonarea a primelor RCA luate în 2016, ca urmare a numeroaselor proteste ale transportatorilor rutieri, și apoi în 2017 de către Parlament. Potrivit Comisiei Europene, legislația adoptată în 2017 în domeniul asigurării de răspundere civilă auto a adus o serie de obligații care sunt incompatibile cu Directiva europeană 2009/138/CE (Solvabilitate II), precum:
- obligația asiguratorilor de notificare prealabilă a modificărilor aduse primelor RCA;
- limitarea ponderii costurilor administrative și de vânzare în calcularea primelor de asigurare;
- obligația ca plafoanele pentru primele plătite de clienții cu risc ridicat să fie calculate pe baza „tarifelor de referință”;
- limitarea criteriilor de segmentare în funcție de riscuri la cele de care asiguratorii pot ține seama la calcularea primelor lor.
Proiectul afișat pe pagina guvernului definește, în primul rând, asiguratul cu risc ridicat. De asemenea, se are în vedere eliminarea obligației BAAR de ofertare a primei de asigurare în cazul asiguratului cu risc ridicat și instituirea obligațiilor BAAR de alocare a asiguratului cu risc ridicat conform politicilor și procedurilor proprii, proceduri interne care stabilesc și condițiile de încheiere a asigurării.
Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie
La articolul 2, punctul 5 se modifică și va avea următorul cuprins:
„5. asigurat cu risc ridicat – persoana pentru care, pe baza încadrării în clasele de risc, cel puţin 3 asigurători RCA ofertează un tarif de primă de N ori mai mare decât tariful de referinţă;
La articolul 6, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:
(3) Asigurătorii RCA îşi asumă răspunderea pentru toate contractele RCA, inclusiv pentru cele alocate de către BAAR conform art. 19 alin. (3), precum şi pentru erorile sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA fie direct, fie prin intermediarii de asigurări sau de asigurări auxiliare, definiţi conform Legii nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări.
Proiectul prevede eliminarea obligației A.S.F. de reglementare a modului de calcul al tarifelor de primă, a criteriilor de risc.
La articolul 18, alineatul (3) se modifică și va avea următorul curpins:
(3) În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienți de corecție ori alte instrumente de ajustare a tarifelor de primă, cu respectarea principiilor actuariale general acceptate.
”5. La articolul 18, alineatul (4) se abrogă. 6. Articolul 19 se modifică și va avea următorul cuprins:„Art. 19. -(1) Un asigurat cu risc ridicat,în condițiile în care seîncadreazăîn clasele de risc, conform art. 2 pct. 5, se poate adresa BAAR pentru alocarea unui asigurător în vederea încheierii contractului RCA.
De asemenea, se stabilește când se prescrie amenda și procedura în cazul primirii de mai multe sancțiuni: “în cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii se aplică amenda prevăzută pentru contravenţia cea mai gravă, prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare” (art. 37, alin. 11).
La articolul 37, după alineatul (15) se introduce un nou alineat, alineatul (16) cu următorul cuprins:
,,(16) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei. În cazul contravenţiilor continue, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data constatării faptei sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârşit, dacă acest moment intervine anterior constatării. ”
